Ministrul de Externe Oana Țoiu a ieșit astăzi în fața presei pentru a anunța că aproximativ 14.000 de cetățeni români se află în Emiratele Arabe Unite, într-o zonă unde au loc atacuri aeriene și unde peste 700 de drone au fost lansate deasupra teritoriului. Reacția Ministerului de Externe? O conferință de presă în care se explică ce înseamnă „intervenția europeană civilă.”

Problema nu este că Oana Țoiu a vorbit. Problema este cum a vorbit și, mai ales, ce nu face.

Ministrul a precizat că cetățenii români „se află în siguranță” și că recomandarea este să rămână în hoteluri. O recomandare care, în esență, nu vine de la MAE român, ci de la autoritățile emirateze. Cu alte cuvinte, România preia și retransmite sfaturile altora, prezentând asta drept gestionare activă a crizei.

Iar marea realizare anunțată — activarea „mecanismului european de protecție civilă” — sună impresionant, dar în practică înseamnă că România speră că alte state membre vor trimite aeronave și că, eventual, românii noștri vor putea fi incluși pe liste. Nu există nicio aeronavă românească anunțată, niciun zbor charter guvernamental confirmat, nicio dată concretă. Doar coordonare cu Bruxelles-ul și promisiunea că „acordăm prioritate absolută cetățenilor români.”

O prioritate absolută care, deocamdată, se manifestă prin conferințe de presă.

USR, partidul din care provine Țoiu, s-a construit politic pe ideea că aduce oameni competenți la guvernare — tehnocrați, profesioniști, oameni care „știu ce fac.” Dar gestionarea unei crize consulare de această amploare presupune mai mult decât discurs coerent și limbaj european. Presupune aeronave, protocoale de evacuare, comunicare directă cu cetățenii blocați și soluții concrete pentru cele câteva mii de persoane care, după propriile cuvinte ale ministrului, vor să plece acasă, dar nu sunt încă înscrise consular.

Că spațiul aerian iordanian se va închide luni seară, că trecerea terestră Qatar–Arabia Saudită „rămâne funcțională” — toate acestea sunt informații utile. Dar ele nu reprezintă acțiune. Reprezintă monitorizare. Iar monitorizarea nu este același lucru cu protejarea cetățenilor.

Cei 200 de români din Israel, dintre care patru cazuri medicale urgente, ilustrează cel mai bine problema. Evacuarea lor „ar putea fi făcută prin Egipt sau prin Iordania”, spune ministrul. Ar putea. Condiționatul, în momente de criză, nu este o politică externă. Este o ezitare.

USR și-a câștigat susținerea electorală promițând că, spre deosebire de vechile partide, va gestiona lucrurile serios. Momentele de criză sunt tocmai acelea în care această promisiune trebuie dovedită. Deocamdată, în fața unuia dintre cele mai tensionate momente geopolitice din regiune, România — prin vocea ministrului său de Externe — comunică bine, dar acționează vag.

14.000 de compatrioți merită mai mult decât o conferință de presă bine structurată.