România intră în martie 2026 fără un buget aprobat, dar cu un spectacol parlamentar demn de cea mai proastă telenovelă. În comisiile de buget-finanțe, acolo unde se decide destinul economic al zeci de milioane de oameni, deputații României se înjură, trântesc cu pumnul în masă și se apostrofează cu „rușine, bă”.

PSD — partid de guvernământ, nu de opoziție — blochează propriul buget al propriei coaliții, șantajând partenerii cu amendamente pentru care nu există surse de finanțare. Motivul invocat? Grija față de pensionari și săraci. Instrumentul real? Un joc electoral murdar, cosmetizat cu populism ieftin. Același PSD care a condus România ani la rând în deficit abisai și a adus țara la marginea prăpastiei acum pozează în apărătorul vulnerabililor.

PNL dă comunicate prin care cere calm și responsabilitate — între două scandaluri în care propriii deputați se ceartă pe proceduri. USR strigă „rușine” din tribune, dar nu propune mare lucru concret. AUR, invitat la dans de PSD, dansează o tură și apoi pleacă, pretinzând că e totuși în opoziție.

Între timp, ministrul Finanțelor repetă obsesiv că „nu sunt bani”, primăriile nu știu ce resurse au, mii de șantiere stau pe loc, iar România riscă să piardă credibilitate în fața Comisiei Europene și a agențiilor de rating.

Aceasta este clasa politică românească în toată splendoarea ei: oameni aleși să construiască un stat funcțional, care în loc de asta organizează un circ permanent pe banii contribuabililor. Nu le este rușine. Nu le va fi. Pentru că știu că vor fi realeși oricum.