Miercuri seară, în timp ce întreaga coaliție de guvernare se zbătea în haos, un singur om a avut puterea să oprească dezbaterile din comisiile de buget-finanțe și să convoace liderii la negocieri de urgență. Nu premierul. Nu șeful celui mai mare partid din coaliție. Ci Kelemen Hunor, liderul UDMR — partidul unei minorități etnice care la ultimele alegeri a strâns în jur de 6% din voturile românilor.
Tocmai la solicitarea UDMR s-a suspendat ședința comisiilor reunite de buget-finanțe, blocând astfel adoptarea bugetului stiripesurse și trimițând întreaga clasă politică la colț, ca niște copii certăreți. Iar Hunor, de pe poziția sa de arbitru autoproclamat, a transmis solemn că „bugetul nu mai poate aștepta” stiripesurse și că partidele trebuie să dea dovadă de „maturitate” stiripesurse.
Maturitate. De la partidul care de trei decenii condiționează orice guvernare din România cu liste de prețuri bine cunoscute — ministere, prefecturi, posturi în companii de stat, concesii legislative pentru comunitatea maghiară. UDMR nu a câștigat niciodată alegerile. Nu a condus niciodată guvernul. Dar a fost mereu la putere. Mereu. Indiferent de culoarea politică a coaliției, indiferent de ce au votat românii. Asta nu se numește democrație. Se numește șantaj instituționalizat.
Paradoxul grotesc al sistemului politic românesc este că tocmai partidul care ar trebui să fie cel mai mic și mai discret jucător din ecuație a devenit indispensabil. PSD, PNL, USR — toți au nevoie de cei câțiva parlamentari UDMR pentru a asigura majorități. Iar UDMR știe asta și valorifică această poziție până la ultimul leu și ultimul metru pătrat de influență.
Între timp, familiile, pensionarii și persoanele vulnerabile stiripesurse invocate retoric de Hunor în comunicatul său de miercuri seară așteaptă un buget care nu mai vine — blocat de un circ în care fiecare jucător, inclusiv cel mai mic, trage în direcția propriilor interese.
România nu are un guvern. Are un bazar.